Parodontita este o boală inflamatorie cronică de etiologie bacteriană, care afectează țesuturile de susținere ale dinților.

Afectează aproximativ 20-50% din populația globală, iar potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)  are o incidenţă comparabilă cu cea a cariei dentare. Parodontita severă este acum recunoscută ca fiind a șasea, cea mai răspândită patologie din lume.

Factorii care duc la dezvoltarea ei sunt urmatorii:

  • Igiena orală deficitară
  • lipsa unui periaj adecvat și a altor măsuri auxiliare de igienă orală favorizează depunerea și acumularea plăcii dentare pe dinți și gingii.
  • Factorul ereditar/predispoziţia ereditară
  • unele persoane sunt mai sensibile la boală.
  • Diabetul zaharat
  • rol major în inițierea și progresia bolii;
  • vindecarea rănilor este afectată din cauza distrugerii circulaţiei periferice.

Factori favorizanți:

  • Fumatul
  • unul dintre cei mai importanți factori de risc în dezvoltarea şi progresia bolii parodontale;
  • predispoziţia bolii este de șase ori mai mare la un fumator faţă de nefumător;
  • favorizează formarea şi depunerea tartrului;
  • provoacă retracţii gingivale avansate;
  • creşte riscul recurenţei care se datorează unei reduceri a fluxului sanguin la nivel gingival, afectarea funcției trombocitelor;
  • chiar si 1-4 țigarete pe zi cresc riscul de a dezvolta parodontită cu aproape 50%;
  • fumatul ,,ofera șanse,, de două ori mai mari de a pierde dinții pe termen lung.
  • Stresul
  • perioadele prelungite sau intense de stres pot provoca suprimarea sistemului imunitar, creând astfel condiţii favorabile pentru dezvoltarea bacteriilor;
  • reduce secreţia salivară, favorizând depozitarea plăcii bacteriene;
  • scade durata şi calitatea periajului dentar;
  • creşte consumul de tutun;
  • determină o alimentația dezechilibrată.

Semnele bolii sunt de multe ori neglijate de către pacienţi, deoarece lipseşte principalul trigger – durerea acută. În stadiile incipiente, majoritatea pacienţilor nu observă existenţa problemei. Pe măsură ce boala progresează, acestia pot prezenta:

  • modificarea ale culorii gingiilor, de la un roz pal (culoarea normală), la un roşu-violaceu;
  • modificari de volum (tumefiere) şi modificari de aspect (lucioase);
  • gingivoragii în timpul periajului sau chiar sângerări spontane;
  • halitoză (miros neplăcut al gurii);
  • gust neplăcut, care se manifestă cel mai des dimineaţa;
  • retracţii gingivale şi a spaţii între dinţii (triunghiurile negre);
  • apariţia mobilităţii dentare, până la pierderea dinţilor.

Fiecare pacient trebuie să fie conștient de riscurile la care se supune dacă nu solicită asistență medicală specializată în timp util, consecințele fiind direct proporționale cu timpul pierdut. Este foarte important de menționat că boala parodontală nu afectează doar persoanele în etate, având o incidență din ce în ce mai crescută în rândul adulților tineri.

Adresarea tardivă implică: modificarea ocluziei dentare, pierderea suportului osos și în final pierderea dinților având un impact considerabil asupra calității vieții pacienților.

Reabilitarea unui pacient parodontopat care a ,,pierdut startul,, va implica eforturi considerabile ce țin de tipul manoperelor necesare și respectarea timpilor de vindecare.

Ce s-a pierdut in ani de zile, nu poate fi recuperat într-o luna.

Din cele 1440 de min ale unei zile, sănătatea orală are nevoie doar de 5.

Fiţi prudenţi!!! Programaţi o vizită la medicul stomatolog.