Sursa foto: Toldimed.ro
Boala parodontală, cunoscută și sub denumirea de parodontită sau, în limbaj popular, parodontoză, este o inflamație cronică a structurilor care susțin dintele în os. Sunt afectate gingia, osul alveolar, ligamentul parodontal și cementul radicular – elemente esențiale pentru stabilitatea dentară.
Afecțiunea este declanșată în principal de acumularea plăcii bacteriene pe suprafața dinților, în lipsa unei igiene orale corecte. În timp, bacteriile irită și inflamează gingiile, ceea ce duce la distrugerea treptată a țesuturilor de susținere. Gingiile se retrag, osul se resoarbe, iar dinții pot deveni mobili.
În acest articol vom explica cum evoluează boala parodontală, care sunt cauzele ei și de ce dinții pot fi pierduți chiar dacă nu prezintă carii sau alte leziuni structurale.
Cuprins:
Ce este boala parodontală?
Boala parodontală, cunoscută în literatura de specialitate drept parodontită cronică, este o afecțiune inflamatorie progresivă ce implică parodonțiul profund – ansamblul structurilor de susținere ale dintelui: gingia, ligamentul parodontal, cementul radicular și osul alveolar. Aceste structuri au rolul de a ancora dinții în alveolele dentare și de a menține stabilitatea funcțională a aparatului dento-maxilar.
Etiologic, boala este determinată în principal de biofilmul bacterian aderat la suprafața dentară și subgingivală. În absența unei igiene orale riguroase, placa bacteriană se maturizează și se transformă în tartru (calcul dentar), servind ca substrat pentru proliferarea bacteriilor patogene anaerobe.
Ca răspuns la agresiunea bacteriană, țesuturile parodontale declanșează un proces inflamator mediat imunologic. Inițial, inflamația este limitată la marginea gingivală, fenomen cunoscut sub denumirea de gingivită – caracterizată clinic prin eritem, edem și sângerare la sondare. Dacă nu este tratată, această inflamație se extinde profund, afectând osul alveolar și ligamentul parodontal, ducând la formarea de pungi parodontale, recesii gingivale și mobilitate dentară.
În stadiile avansate, distrucția parodontală devine ireversibilă, iar pierderea dintelui poate surveni în absența oricărei carii sau leziuni coronare. Dinții aparent integri morfologic sunt compromiși funcțional prin pierderea suportului osos.
Simptomele și stadiile paradontozei
Boala parodontală are o progresie etapizată, cu impact direct asupra structurilor de susținere ale organului dentar. În lipsa unei intervenții terapeutice adecvate, aceasta conduce la distrucții tisulare ireversibile și, în final, la edentație.
1. Gingivita marginală cronică (stadiul incipient):
- Inflamație reversibilă a gingiei marginale, fără afectarea parodonțiului profund;
- Semne clinice: eritem, edem, sângerare la sondaj, halitoză tranzitorie;
- Fără mobilitate dentară sau pierdere osoasă radiologică;
- Tratamentul constă în igienizare profesională, instruire privind tehnica de periaj și îndepărtarea factorilor iritanți locali.
2. Parodontita superficială (stadiu moderat):
- Inflamația se extinde dincolo de joncțiunea muco-gingivală, implicând ligamentul parodontal și osul alveolar;
- Se formează pungi parodontale inițiale (≥4 mm), evidențiabile clinic și radiologic;
- Apare recesia gingivală localizată, cu expunerea cementului radicular și hiperestezie dentinară;
- Tartrul subgingival și flora patogenă anaerobă accentuează procesul distructiv.
3. Parodontita/ paradontoza avansată (stadiu sever):
- Pungi parodontale profunde (>6 mm), cu detasarea epiteliului de atașament și afectarea semnificativă a osului alveolar;
- Mobilitate dentară de grad II–III, migrare dentară patologică și tulburări de ocluzie;
- Posibile secreții purulente la sondaj și inflamație gingivală cronică persistentă;
- Radiologic: resorbție osoasă verticală sau orizontală, generalizată sau localizată.
4. Stadiul terminal (edentare parodontală):
- Distrucție completă a aparatului de susținere;
- Dinți cu prognostic nefavorabil, indicați pentru exodonție;
- Necesitatea instituirii tratamentului protetic de reabilitare (proteze totale sau implanturi, în funcție de caz).
Cum se realizează diagnosticul bolii parodontale?
Stabilirea diagnosticului în boala parodontală se realizează în urma unei examinări clinice detaliate, efectuate de medicul stomatolog. Acesta va analiza aspectul gingiilor, gradul de retracție gingivală, prezența sângerărilor la sondaj, acumularea de tartru și mobilitatea dinților.
Pentru evaluarea atașamentului parodontal și a profunzimii pungilor, se efectuează sondajul parodontal cu ajutorul sondei milimetrate, iar valorile înregistrate indică severitatea afectării țesuturilor de susținere.
Examinarea este completată cu radiografii dentare, care oferă informații esențiale despre pierderea osoasă și eventualele leziuni parodontale invizibile clinic. În baza acestor date, medicul parodontolog stabilește diagnosticul final și recomandă un plan de tratament adaptat stadiului bolii.
Care sunt opțiunile de tratament disponibile pentru boala parodontală?
Sursa foto: Toldimed.ro
Planul de tratament în parodontită este stabilit individual, în funcție de stadiul clinic al afecțiunii și de răspunsul pacientului la terapia inițială. Scopul principal este de a reduce încărcătura bacteriană, de a restabili integritatea parodontală, estetica dentară și de a preveni recurențele.
Detartrajul profesional
Detartrajul profesional reprezintă procedura profilactică prin care medicul stomatolog îndepărtează depozitele dure (tartru) și placa bacteriană de pe suprafețele dentare, atât supragingival, cât și subgingival. Ulterior, se efectuează lustruirea coroanelor dentare cu paste abrazive, pentru a reduce rugozitatea smalțului și a preveni recolonizarea bacteriană. Frecvența detartrajului se stabilește individual, în funcție de indicele de placă, statusul parodontal și factorii de risc sistemici sau locali.
Tratamentul paradontal nechirurgical (Scaling și Root Planing)
Această etapă terapeutică presupune instrumentarea minuțioasă a suprafețelor radiculare, cu îndepărtarea calculului subgingival și a endotoxinelor aderente la cementul radicular. Se efectuează sub anestezie locală, cu instrumente manuale (chiurete Gracey) sau ultrasonice, având ca scop decontaminarea pungilor parodontale și favorizarea reatașării epiteliale. Procedura este indicată în parodontita ușoară și moderată, fiind standardul de tratament în faza inițială.
Tratamentul antibiotic
În anumite cazuri, ca adjuvant al terapiei mecanice, se poate institui tratament antibiotic sistemic sau topic. Alegerea moleculei (de exemplu, amoxicilină asociată cu metronidazol, doxiciclină sau clindamicină) depinde de severitatea infecției, statusul imun al pacientului și flora bacteriană implicată. Administrarea locală sub formă de geluri sau inserții antibacteriene în punga parodontală poate fi utilă în controlul infecției fără afectare sistemică.
Tratamentul chirurgical
În formele avansate de parodontită, cu pungi profunde inaccesibile instrumentării convenționale, este indicată intervenția chirurgicală parodontală. Se realizează de regulă printr-o procedură cu lambou (flap surgery), ce permite accesul vizual direct la osul alveolar și rădăcinile expuse. Se excizează țesutul de granulație, se regularizează osul și se efectuează, la nevoie, regenerare osoasă ghidată (GBR) prin utilizarea de grefe osoase autogene, aloplastice sau xenogene și membrane resorbabile.
Pentru cazurile cu recesii gingivale extinse, se poate recurge la grefe epitelio-conjunctive prelevate din zona palatină, în vederea acoperirii suprafețelor radiculare denudate și restabilirii conturului gingival fiziologic.
Tratamentul cu laser
Terapia parodontală asistată laser utilizează diferite lungimi de undă (diode, Nd:YAG, Er:YAG), care permit decontaminarea profundă a pungilor parodontale, bio-stimularea vindecării și reducerea invazivității intervenției. Laserul este eficient atât în formele incipiente, cât și în tratamentul adjuvant al parodontitei cronice, contribuind la reducerea sângerării, inflamației și disconfortului post-operator. În anumite situații, tratamentul cu laser poate înlocui sau amâna intervenția chirurgicală clasică.
Protocolul de întreținere și monitorizare
Faza de menținere (periodontal maintenance therapy) este esențială pentru stabilizarea rezultatelor și prevenirea recidivelor. Include reevaluări periodice (la 3-6 luni), controlul factorilor de risc, igienizări profesionale regulate și educație pentru auto-igiena orală. Pacientul trebuie să colaboreze activ printr-un periaj corect, utilizarea mijloacelor auxiliare (apă de gură antiseptică, periuțe interdentare, irigator bucal) și respectarea strictă a indicațiilor medicului curant.
Ce măsuri pot fi luate pentru prevenirea apariției parodontitei?
Pentru a preveni apariția și progresia bolii parodontale, este recomandată respectarea unor măsuri esențiale, adaptate fiecărui pacient în funcție de factorii de risc individuali:
- Igienă orală riguroasă – presupune periaj dentar de minimum două ori pe zi, utilizarea aței dentare și a apei de gură cu efect antimicrobian, precum și adoptarea unei tehnici corecte de curățare. Periuțele cu peri moi sunt indicate în cazul sângerărilor gingivale.
- Controlul factorilor sistemici și locali – gestionarea afecțiunilor cronice (diabet, boli hematologice, boli autoimune), combaterea stresului și reducerea parafuncțiilor precum bruxismul contribuie semnificativ la prevenție.
- Renunțarea la fumat – tutunul este un factor agravant major, afectând vascularizația gingivală și capacitatea de vindecare a țesuturilor parodontale.
- Alimentație echilibrată – aportul adecvat de vitamine (în special C și D), minerale și antioxidanți susține integritatea țesuturilor și funcționarea optimă a sistemului imunitar.
- Consultații stomatologice regulate – vizitele la medicul dentist (de cel puțin două ori pe an) permit diagnosticarea precoce a semnelor de gingivită sau parodontită incipientă și realizarea igienizărilor profesionale (detartraj, periaj profesional, airflow, irigații antiseptice).
În concluzie, tratarea parodontozei și tratamentul în parodontită trebuie stabilite individual, în funcție de severitatea afectării parodontale, răspunsul clinic la terapia inițială și factorii de risc sistemici sau locali. Fie că se optează pentru intervenții nechirurgicale, terapii adjuvante (antibiotice, laser) sau proceduri chirurgicale regenerative, alegerea conduitei terapeutice aparține medicului stomatolog, în urma unei evaluări complete a statusului parodontal. Abordarea este întotdeauna personalizată, scopul fiind stoparea progresiei bolii și conservarea pe termen lung a dinților.
Disclaimer! Acest material are un rol informativ și nu înlocuiește consultația de specialitate. Pentru diagnostic corect și tratament adecvat, adresează-te medicului stomatolog!
Referințe:
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/periodontitis/symptoms-causes/syc-20354473;
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16620-periodontitis;
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14780613/;
- https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0002817740730028.